NICIODATĂ PREA MIC PENTRU UN CONSULT OFTALMOLOGIC (I/IV)

Află despre necesitatea unui control oftalmologic timpuriu, de la medicul primar oftalmolog Daniela Cioplean.

Î: Cine sunt?

R: Sunt medic oftalmo-pediatru. Oftalmo-pediatria este o noțiune care a pătruns relativ recent în noțiunea de sub-specialitate consacrată.

Fac oftalmo-pediatrie de 26 de ani. De atunci mă ocup de copii și în special de ochii copiiilor. Sunt strabolog, pentru că aceste două specialități sunt asociate. Specialitatea completată se numește Oftalmo-pediatrie și Strabism.

Sunt preocupată de acest domeniu de foarte multă vreme. Îmi plac copiii și mi-am dorit foarte mult să fac în așa fel încât să fie cât mai puțini copii cu probleme oftalmologice și cele care sunt să poată fi rezolvate în timp util, astfel încât să nu devină niște probleme catastrofale pentru vederea lor și pentru viitorul lor.

Sunt Vicepreședintele Asociației Europene de Strabism, am fost Președintele Societății de Oftalmo-pediatrie și Strabism.

Sunt medic primar și actualmente sunt coordonatorul clinicii Oftapro, care este prima clinică de oftalmo-pediatrie din România, înființată în 1996, cu acest gând, să fie o clinică în special pentru copii.

Bineînțeles că tratăm și adulți, dar copiii au fost scopul nostru, dorința noastră este de a concentra în mod special pe ei.

Acum 26 de ani nu exista noțiunea de oftalmo-pediatrie. Ea există în prezent și acum lumea știe despre acest lucru.

Este nevoie de mult timp că să ajungi acolo, să faci oftalmo-pediatrie cu adevărat, să cunoști acest domeniu cum trebuie și să operezi.

Asta ne străduim din răsputeri să facem, de 26 de ani, și eu, și colegii mei mai tineri.

Î: Ce este retinoblastomul?

R: Retinoblastomul, respectiv tumorile oculare, sunt o boală ascunsă cumva, o tumoră foarte agresivă care crește în interiorul ochiului și care poate să ducă nu numai la pierderea ochiului, dar și la pierderea vieții.

Frecvența nu este foarte mare, dar în fiecare an avem, la nivelul populației noastre, cel puțin 8-9 copii care au această boală.

Din păcate, noi nu deținem tot arsenalul necesar tratamentului retinoblastomului.

Deținem prima linie de tratament, în colaborare cu oncologii și cu colegii noștri care se ocupă de screening și de această categorie de vârstă.

Și ceea ce nu se poate rezolva la noi, avem conexiuni foarte bune și ne ajută colegii de la Paris, de la Institutul Curie și, de asemenea.

Avem o conexiune foarte bună în Elveția cu domnul profesor Munier, care ne ajută de fiecare dată când avem situații absolut imposibile, complicate și dificile.

Acești copii beneficiază de formulare, pot fi tratați în mod gratuit în străinătate.

Este un lucru foarte, foarte important de știut. Și aici e problema de viteză. Cu cât te miști mai repede, cu atât șansele de a salva ochiul sunt foarte mari.

În țările avansate, în țările care dețin tot arsenalul de tratament necesar, rata de succes este de peste 90%.

Noi suntem încă departe de acest moment. Încă pierdem foarte mulți ochi pentru că sunt detectați tardiv. Nu întotdeauna se înțelege unde trebuie să ajungă pacientul.

Sunt multe malformații ale ochilor, anomalii congenitale care fac ca un ochi să funcționeze mai prost decât celălalt sau să nu se dezvolte normal.

Chiar și în asemenea situații, există șansa ca ochiul respectiv să vadă cât de cât, dar important este să fie depistat foarte repede.

Sunt pacienți cu microftalmie, de exemplu. Ochiul este mai mic decât normal, sunt copii cu microcornee, sunt copii cu malformații ale irisului sau ale coroidei, cum este colobomul irian sau coroidian.

Problema principală în asemenea situații este atunci când un ochi este normal și celălalt este cu probleme.

Cel cu probleme nu trebuie lăsat în voia sorții, pentru că dacă are un potențial, cât de mic, de a evolua și de a funcționa maximal în condițiile date, acest lucru trebuie să fie știut de la început și ochiul respectiv trebuie stimulat de la începutul existenței copilului.

Cu alte cuvinte, dacă vii la 3 ani cu un ochi care este, să zicem, relativ funcțional, dar este mai mic, este microftalm, deși el are toate structurile lui acolo, la 3 ani nu mai ai ce să mai faci cu el.

Dacă este stimulat la o săptămână, două săptămâni de viață, situația copilului respectiv va fi complet diferită, chiar dacă nu va fi un ochi perfect normal.

Dă click aici pentru a vedea interviul integral. Iar pentru mai multe articole interesante din lumea oftalmologiei, te așteptăm pe blogul nostru!