Niciodată prea mic pentru un consult oftalmologic (Partea II/V)

În partea a doua din interviul cu Dna. Dr. Daniela Cioplean vom afla dacă bolile oftalmologice se pot moșteni de la părinți la copii. 

Îți lăsăm aici link unde poți găsi interviul în întregime.

Î: CE SE RECOMANDĂ ÎN ACEST CAZ? SE POATE MOȘTENI?

R: Primul lucru pe care aș vrea să-l semnalez părinților și pentru care aș vrea să îi rog să se gândeasca și să și ia măsuri, ar fi prezența persoanelor cu probleme oftalmologice în familie.

Majoritatea bolilor oftalmologice sunt ereditare, foarte multe dintre ele. Din acest motiv, într-o familie în care există purtători de ochelari, istoric de strabism, istoric de cataractă congenitală sau de alte boli congenitale oculare sau ereditare, acest control trebuie să fie făcut repede și nu trebuie să fie trași de mânecă.

Pur și simplu, dacă în familie avem doi părinți purtători de ochelari sau știm că tot neamul poartă, din partea tatălui sau mamei, ochelari, de la vârsta mică sau ar fi trebuit să poarte de la vârsta mică, îi rog din suflet să facă un control la 6 luni. Este absolut perfect.

Problemele acestea legate de ochelari de refracție pot să ducă la probleme serioase, invalidante, la absența unei vederii binoculare mai târziu, când vor fi mari, la prezența ambliopiei despre care am vorbit.

Am văzut că există o sensibilitate deosebită a părinților vizavi de strabism, însă, din nefericire, foarte multe aparente strabisme, care nu sunt strabisme, ajung la control, iar altele, care sunt strabisme flagrante și sunt vizibile, ajung foarte târziu. Aici depinde foarte mult de nivelul de educație al părinților, de cât de mult ascultă, cât de mult citesc, cât de mult interesează.

Dar, ca idee, chiar dacă nu este un strabism real, dacă părintele observă că nu se uită, chiar normal, că ochii nu par paraleli, e ceva în neregulă, există o desincronizare între ei sau li se pare că un ochi nu mișcă cum trebuie într-o anumită direcție sau se mișcă prea mult sau pur și simplu copilul nu reușește să focuseze sau are o privire complet pierdută, cu ochi care nu par aliniați și nu par focusați pe un obiect, îi îndemn și îi rog să meargă la oftalmolog cât de repede se poate.

Nu trebuie să asculte acea propoziție pe care foarte mulți medici de familie o spun, și anume „Lăsați-l în pace, o să se corecteze. Mergeți după vârsta de 3 ani”. Nu, este total greșit!

Nu este îngrijorarea nimănui despre cum se efectuează acest control. Acesta este treaba noastră. Noi cunoaștem mijloacele necesare pentru a detecta aceste probleme la vârstă foarte mică și pentru a lua toate măsurile necesare pentru că acești copii să poată fi tratați la vreme.

 De ce spun de orice lipsă de aliniere? Pentru că sub ea se pot ascunde tot felul de lucruri, de la o tumoră despre care am vorbit mai devreme, până la o cataractă nediagnosticată sau un nerv optic care, de exemplu, nu s-a dezvoltat normal, afecțiuni ale căror manifestare este acest strabism.

Sub aparența unui strabism, pe lângă strabismul însuși, care este o mare problemă, pentru că 5% din populația globului are niște probleme de aliniere, ceea ce este mult, nu este o boală rară.

Orice asimetrie a celor doi ochi pare mai mic, unul mai mare…La oftalmolog cu el, repede! Nu după trei ani! Dacă sesizați simptome precum un ochi care lăcrimează, un ochi care lăcrimează aiurea, nu trebuie să ascultăm ideea „Lasă că o să-i treacă, fă-i masaj”.

Poate are un glaucom congenital bilateral. Am pățit situații de genul acesta, copii care au fost diagnosticați cu obstrucție de canal, respectiv canal înfundat, pentru că lăcrima, și copilul avea glaucom congenital. Deci sunt foarte multe capcane.

În general, orice problemă care pare în neregulă cu ochii copilului, dacă părinților li se pare că văd un reflex ciudat la nivelul pupilei, că pare mai albicioasă, pare mai gălbuie, e diferită în comparație cu cealaltă, pare mai mică, pare deformată, pare mai mare, nu se contractă la lumină, pot fi semne care să arate existența unei tumori. Poate fi o tumoră cerebrală, dar trebuie să fim atenți la orice lucru care pare!

Nu vreau să sperii pe nimeni și nu vreau să intre lumea în panică.

În general, orice asimetrie de orice fel a ochilor trebuie să atragă atenția și părintele trebuie să își ducă copilul la oftalmolog cât de repede poate și în principiu trebuie să ajungă la un oftalmo-pediatru. Și spun acest lucru pentru că nu toți oftalmologii au abilitatea de a examina un copil.

Trebuie mijloace speciale, trebuie o pregătire, trebuie un antrenament, trebuie instrumente speciale că să poți să vezi un copil. De obicei, acestea sunt portabile. Sunt instrumente speciale cu ajutorul cărora pot fi examinați. Uneori este necesară anestezia generală, deci trebuie să ai posibilitatea să poți examina copilul acela.

N-are rost să îi spui să vină peste 6 luni sau peste un an, pentru că în timpul respectiv se poate întâmpla o catastrofă. Deci, din acest motiv am subliniat ideea de oftalmo-pediatrie.

E foarte bine ca pacienții să ajungă acolo unde trebuie. Acolo unde oamenii au capacitatea, antrenamentul și aparatură necesară că să examineze un copil, în special un copil mic.